De ceva vreme fug după definiţii. E impropriu spus că fug, dar simt că-mi fuge pământul de sub picioare dacă nu-l ţin strâns. Până la urmă e o problemă de încredere, sau de credinţă, depinde de cum o priveşti. Căci din fericire, avem opţiunea de a alege cum privim lucrurile. Putem să le luăm aşa cum sunt, sau putem să ne înscriem propria perspectivă peste un lucru, asta însă fără a-l schimba, ci doar a surprinde altceva din el, din cauză că suntem indivizi diferiţi înzestraţi cu suflete diferite.
Şi totuşi, pe cât de diferiţi suntem, pe atât de mult căutăm să ne agăţăm coardele sufleteşti de diverse alte obiecte, lucruri, chestii, idei din jurul nostru sau din noi înşine. Eu numesc “coarde” sufleteşti sentimentele care ne leagă de viaţă, de lume, de Dumnezeu. Putem să ne legăm de idei, de oameni, de biblie, de transcendenţa conştiinţei, de mame, de taţi, de Dumnezeu (mai rar, şi cam cu jumate de inimă, de obicei), de noi înşine, de bani, de muzică, de sex, de mâncare, solo cups with lids de mai multe în acelaşi timp, mai puţin de unele şi mai mult de altele etc.
Dacă priveşti dintr-un punct, adică din tine însuţi şi raportat doar la tine însuţi, vezi un suflet, ca o masă amorfă, luminoasă, frumoasă, găurită, care îşi întinde un fel de braţe elastice, lungi, care se pot lungi mai mult, se pot încolăci, împietri, cu care poţi mângâia, poţi să baţi, poţi să ţii strâns şi pe care poţi să le desprinzi. Astea ar fi “coardele” sufleteşti. Le zic coarde şi fiindcă orice mişcare din partea obiectului de care s-au legat produce o vibraţie. Fie că obiectul se poate mişca, adică omul vorbeşte, se gândeşte, se răsteşte, îţi dăruieşte, pleacă etc.; fie că obiectul nu se poate mişca, banii se termină, solo cups with lids mâncarea solo cups with lids e prea puţină, casa se dărâmă, datoriile cresc, argumentul ţi-este dărâmat, minciuna e descoperită etc.
Dar dacă priveşti ansamblul, sau mă rog, dacă încerci să îl priveşti, deoarece după mine un om nu îl poate curpinde atâta timp cât este materializat într-un corp şi cât timp îşi folseşte mintea, şi ea la rândul ei, cu şi în limitele sale de memorie, de inteligenţă, de procesare, de analiză, de imaginaţie, de creaţie etc, dacă încerci să priveşti ansamblul sufletesc, şi dacă încerci să vezi cum interacţionează coardele, şi sufletele din lumea asta, sub privirea lui Dumnezeu, atunci cred că înţelegi oleacă din ce au vrut să spună fizicienii prin “acţiune-reacţiune” şi indienii prin karma. Cred că îţi dai seama că la cea mai mică vibraţie a unei “coarde” sufleteşti, influenţezi alte zece din jurul tău, care la rândul lor vibrează, şi la rândul lor influenţează şi tot aşa.
Imaginează-ţi ce se întâmplă dacă o coardă se desprinde de alta. În primul rând, e afectat nu numai sufletul care s-a întins şi s-a prins, dar e afectat şi sufletul celălalt. Şi mai mult, sunt afectaţi, într-un mod sau altul, solo cups with lids şi cei care s-au prins, la rândul lor de cele 2 suflete.
Pe mine mă ia cu fiori când mă gândesc că Dumnezeu reuşeşte să armonizeze, cum numai El ştie toate mişcările sufleteşti din toată lumea, şi din toate timpurile, într-un mod în care ne lasă pe noi să alegem şi el reacţionează la alegerile noastre. Nu depinde de ele, alegerile noastre nu îi dictează ce să facă, ci din contra, decide, pe proprie răspundere, cum să răspundă. E extraordinar paradoxul acesta. Fiinţă atotputernică solo cups with lids şi atotştiutoare care îşi lasă creaţia să decidă pentru ea însăşi, şi pe care, ulterior, o ajută şi îi pune în perspectivă noi decizii. Parcă e greu de crezut solo cups with lids că un Dumnezeu bun ar lăsa oamenii să decidă pentru ei înşişi. Dar dacă mă uit în istorie şi văd toate răutăţile pe care le-au făcut oamenii, îmi e îndeajuns să fiu sigur că fără aşa-zisa libera voinţă a omului, solo cups with lids nu s-ar fi întâmplat toate acestea. Cum o s-o dreagă El la capăt în aşa fel încât, până la urmă, să iasă cu basma curată? Numai El ştie, eu nu pot decât să am credinţă că nu o să-şi lase Numele de izbelişte. Aşa cum nu şi l-a lăsat în Egipt, în Babilon, pe vremea seleucizilor, pe vremea romanilor, pe vremea solo cups with lids naziştilor sau pe vremea americanilor, nici acum nu şi-L va lăsa.
Deoarece chiar şi acum, eu sunt închis faţă de mine însumi. Sunt închis deoarece am o condiţie mediocră, deoarece pot citi chestii pe net, deoarece sunt lipit de tehnologie, de civilizaţie, deoarece am o revistă la stânga, o Cola la dreapta, un fastfood în sus, şi un autobuz în jos. Sufletul, cel puţin, se simte constrâns de toate acestea. De prostime, de mulţimi, de imbecilitate, de orgoliu, de egoism, de nerăbdare, de mânii, de certuri şi de multe altele. Din fericire, toate aceastea sunt trecătoare. Şi îmi mai rămâne să aştept, potolit şi liniştit, să se întoarcă Dumnezeu solo cups with lids pe pământ. Altă speranţă nu cred că mai avem. Alternativa este închisoarea permanentă în plăceri carnale solo cups with lids şi în propria noastră răutate.
Personaje →
Search for: Scrieri faine blog.levelonline.ro as Long as I can... Alex Cîmpanu Happy or sad, you decide... ormuz. Apoteoza! V
No comments:
Post a Comment